LEGEA NR. 571/2004 - PROTECTIA PERSONAL SESIZ INCALCARI LEGE

Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii (publicata in Monitorul Oficial nr. 1214 din 17 decembrie 2004)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege CAPITOLUL I Dispozitii generale Art. 1 Prezenta lege reglementeaza unele masuri privind protectia persoanelor care au reclamat sau au sesizat incalcari ale legii in cadrul autoritatilor publice, institutiilor publice si al altor unitati, savarsite de catre persoane cu functii de conducere sau de executie din autoritatile, institutiile publice si din celelalte unitati bugetare prevazute la art.2. Art. 2. (1) Dispozitiile prezentei legi se aplica autoritatilor si institutiilor publice din cadrul administratiei publice centrale, administratiei publice locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administratiei Prezidentiale, aparatului de lucru al Guvernului, autoritatilor administrative autonome, institutiilor publice de cultura, educatie, sanatate si asistenta sociala, companiilor nationale, regiilor autonome de interes national si local, precum si societatilor nationale cu capital de stat. (2) Prezenta lege se aplica si persoanelor numite in consilii stiintifice si consultative, comisii de specialitate si alte organe colegiale organizate in structura sau pe langa autoritatile sau institutiile publice. Art. 3. In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie: a) avertizare in interes public inseamna sesizarea facuta cu buna-credinta cu privire la orice fapta care presupune o incalcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrari, eficientei, eficacitatii, economicitatii si transparentei; b) avertizor inseamna persoana care face o sesizare potrivit lit.a) si care este incadrata in una din autoritatile publice, institutiile publice sau celelalte unitati prevazute la art.2; c) comisie de disciplina inseamna orice organ insarcinat cu atributii de cercetare disciplinara, prevazut de lege sau de regulamentele de organizare si functionare a autoritatilor publice, institutiilor publice sau a celorlalte unitati prevazute la art.2. CAPITOLUL II Principii generale Art. 4. Principiile care guverneaza protectia avertizarii in interes public sunt urmatoarele: a) principiul legalitatii, conform caruia autoritatile publice, institutiile publice si celelalte unitati prevazute la art.2 au obligatia de a respecta drepturile si libertatile cetatenilor, normele procedurale, libera concurenta si tratamentul egal acordat beneficiarilor serviciilor publice, potrivit legii; b) principiul suprematiei interesului public, conform caruia, in intelesul prezentei legi, ordinea de drept, integritatea, impartialitatea si eficienta autoritatilor publice si institutiilor publice, precum si a celorlalte unitati prevazute la art.2 sunt ocrotite si promovate de lege; c) principiul responsabilitatii, conform caruia orice persoana care semnaleaza incalcari ale legii este datoare sa sustina reclamatia cu date sau indicii privind fapta savarsita; d) principiul nesanctionarii abuzive, conform caruia nu pot fi sanctionate persoanele care reclama sau sesizeaza incalcari ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sanctiuni inechitabile si mai severe pentru alte abateri disciplinare. In cazul avertizarii in interes public, nu sunt aplicabile normele deontologice sau profesionale de natura sa impiedice avertizarea in interes public; e) principiul bunei administrari, conform caruia autoritatile publice, institutiile publice si celelalte unitati prevazute la art.2 sunt datoare sa isi desfasoare activitatea in realizarea interesului general, cu un grad ridicat de profesionalism, in conditii de eficienta, eficacitate si economicitate a folosirii resurselor; f) principiul bunei conduite, conform caruia este ocrotit si incurajat actul de avertizare in interes public cu privire la aspectele de integritate publica si buna administrare, cu scopul de a spori capacitatea administrativa si prestigiul autoritatilor publice, institutiilor publice si al celorlalte unitati prevazute la art.2; g) principiul echilibrului, conform caruia nici o persoana nu se poate prevala de prevederile prezentei legi pentru a diminua sanctiunea administrativa sau disciplinara pentru o fapta a sa mai grava; h) principiul bunei credinte, conform caruia este ocrotita persoana incadrata intr-o autoritate publica, institutie publica sau alta unitate bugetara din cele prevazute la art.2 care a facut o sesizare, convinsa fiind de realitatea starii de fapt sau ca fapta constituie o incalcare a legii. CAPITOLUL III Avertizarea privind fapte de incalcare a legii Art. 5. Semnalarea unor fapte de incalcare a legii de catre persoanele prevazute la art.1 si art.2, prevazute de lege ca fiind abateri disciplinare, contraventii sau infractiuni, constituie avertizare in interes public si priveste: a) infractiuni de coruptie, infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie, infractiuni in legatura directa cu infractiunile de coruptie, infractiunile de fals si infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul; b) infractiuni impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene; c) practici sau tratamente preferentiale ori discriminatorii in exercitarea atributiilor unitatilor prevazute la art.2; d) incalcarea prevederilor privind incompatibilitatile si conflictele de interese; e) folosirea abuziva a resurselor materiale sau umane; f) partizanatul politic in exercitarea prerogativelor postului, cu exceptia persoanelor alese sau numite politic; g) incalcari ale legii in privinta accesului la informatii si a transparentei decizionale; h) incalcarea prevederilor legale privind achizitiile publice si finantarile nerambursabile; i) incompetenta sau neglijenta in serviciu; j) evaluari neobiective ale personalului in procesul de recrutare, selectare, promovare, retrogradare si eliberare din functie; k) incalcari ale procedurilor administrative sau stabilirea unor proceduri interne cu nerespectarea legii; l) emiterea de acte administrative sau de alta natura care servesc interese de grup sau clientelare; m) administrarea defectuoasa sau frauduloasa a patrimoniului public si privat al autoritatilor publice, institutiilor publice si al celorlalte unitati prevazute la art.2; n) incalcarea altor dispozitii legale, care impun respectarea principiului bunei administrari si cel al ocrotirii interesului public. Art. 6. Sesizarea privind incalcarea legii sau a normelor deontologice si profesionale, conform art.4 lit.h), poate fi facuta, alternativ sau cumulativ: a) sefului ierarhic al persoanei care a incalcat prevederile legale, potrivit art.5; b) conducatorului autoritatii publice, al institutiei publice sau unitatii bugetare din care face parte persoana care a incalcat prevederile legale, potrivit art.5, sau in care se semnaleaza practica ilegala, chiar daca nu se poate identifica exact faptuitorul; c) comisiilor de disciplina sau altor organisme similare din cadrul autoritatii publice, institutiei publice sau unitatii prevazute la art.2 din care face parte persoana care a incalcat legea conform art.5; d) organelor judiciare; e) organelor insarcinate cu constatarea si cercetarea conflictelor de interese si al incompatibilitatilor; f) comisiilor parlamentare; g) mass-media; h) organizatiilor profesionale, sindicale sau patronale; i) organizatiilor neguvernamentale. CAPITOLUL IV Protectia functionarilor publici, a personalului contractual si a altor categorii de personal Art. 7. (1) In fata comisiei de disciplina sau a altor organe similare, avertizorii beneficiaza de protectie dupa cum urmeaza: a) avertizorii in interes public beneficiaza de prezumtia de buna credinta, in conditiile art.4 lit.h), pana la proba contrara; b) la cererea avertizorului cercetat disciplinar ca urmare a unui act de avertizare, comisiile de disciplina sau alte organisme similare din cadrul autoritatilor publice, institutiilor publice sau altor unitati prevazute la art.2 au obligatia de a invita presa si un reprezentant al sindicatului sau al asociatiei profesionale. Anuntul se face prin comunicat pe pagina de internet a autoritatii, institutiei publice sau a unitatii bugetare cu cel putin 3 zile lucratoare inaintea sedintei, sub sanctiunea nulitatii raportului si a sanctiunii disciplinare aplicate. (2) In situatia in care cel reclamat prin avertizarea in interes public este sef ierarhic, direct sau indirect, ori are atributii de control, inspectie si evaluare a avertizorului, comisia de disciplina sau alt organism similar va asigura protectia avertizorului, ascunzandu-i identitatea. Art. 8. In cazul avertizarilor in interes public, prevazute la art.5 lit.a) si b), se vor aplica din oficiu prevederile art.12 alin.(2) lit.a) din Legea nr.682/2002 privind protectia martorilor. Art. 9. (1) In litigiile de munca sau cele privitoare la raporturile de serviciu, instanta poate dispune anularea sanctiunii disciplinare sau administrative aplicate unui avertizor, daca sanctiunea a fost aplicata ca urmare a unei avertizari in interes public, facuta cu buna credinta. (2) Instanta verifica proportionalitatea sanctiunii aplicate avertizorului pentru o abatere disciplinara, prin compararea cu practica sanctionarii sau cu alte cazuri similare din cadrul aceleiasi autoritati, institutii publice sau unitati bugetare, pentru a inlatura posibilitatea sanctionarii ulterioare si indirecte a actelor de avertizare in interes public, protejate prin prezenta lege. CAPITOLUL V Dispozitii tranzitorii si finale Art. 10. Prezenta lege, in privinta protectiei avertizorilor in interes public, se completeaza cu dispozitiile Codului muncii, precum si cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare. Art. 11. In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritatile, institutiile publice si celelalte unitati bugetare prevazute la art.2 isi vor pune de acord regulamentele de ordine interioara cu prevederile acesteia. Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor articolului 75 si ale articolului 76 alineatul (2) din Constitutia Romaniei, republicata. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR Valer Dorneanu PRESEDINTELE SENATULUI Nicolae Vacaroiu Bucuresti, 14 decembrie 2004

O.N.U.- DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Declarația Universală a Drepturilor Omului

Sursa : INTERNATIONAL POLICE ASSOCIATION 

( site official )
http://www.ipa-iac.org/content.php?pageId=21

	La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat și proclamat Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Ca urmare a acestui act istoric, Adunarea a invitat toate statele membre să publice textul Declarației și "pentru a face să fie difuzate, afișat, citit și expus în principal în școli și în alte instituții de învățământ, fără a face distincție în funcție de statutul politic al țărilor sau teritorii”.
Adoptată și proclamată de  Rezoluția Adunării Generale 217 A (III) din 10 decembrie 1948
Preambul Întrucât recunoașterea demnității inerente și a drepturilor egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume, În timp ce ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care s-au revoltat conștiința omenirii, și apariția unei lumi în care ființele umane se bucură de libertatea de exprimare și de credință și libertatea de frică și doresc a fost proclamată drept cea mai înaltă aspirație de oamenii de rând, Întrucât este esențial, în cazul în care omul nu este să fie silit să recurgă, în ultimă instanță, la revoltă împotriva tiraniei și asupririi, ca drepturile omului să fie ocrotite de statul de drept, Întrucât este esențial pentru a promova dezvoltarea relațiilor prietenești între națiuni, În timp ce popoarele Națiunilor Unite au în Carta nou credința lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbați și femei și că au hotărît să favorizeze progresul social și îmbunătățirea condițiilor de viață în libertate mai mare, Întrucât statele membre s-au angajat să realizeze, în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite, promovarea respectului universal pentru și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, În timp ce o concepție comună despre aceste drepturi și libertăți este de cea mai mare importanță pentru realizarea deplină a acestui angajament, Acum, prin urmare ADUNAREA GENERALĂ proclamă prezenta DECLARAȚIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun de realizare pentru toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății, având această Declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și prin măsuri progresive, naționale și internaționale, pentru a asigura recunoașterea și aplicarea lor universală și efectivă, atât în ​​sânul popoarelor statelor membre, cît și al celor din teritoriile aflate sub jurisdicția lor.

Articolul 1	Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.
Articolul 2	Orice persoană are dreptul la toate drepturile și libertățile prevăzute în prezenta Declarație, fără deosebire de orice fel, cum ar fi rasa, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, avere, naștere sau alt statut. Mai mult decât atât, nu se face distincție în funcție de statutul politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de care aparține o persoană, fie că este independent, încredere, non-auto-guvernare sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.
Articolul 3	Orice persoană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale.
Articolul 4	Nimeni nu va fi ținut în sclavie, nici în servitute; sclavajul și comerțul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.
Articolul 5	Nimeni nu va fi supus torturii sau la, tratamente inumane sau degradante sau pedepse crude.
Articolul 6	Orice persoană are dreptul la recunoașterea peste tot ca o persoană în fața legii.
Articolul 7	Toți sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Articolul 8	Orice persoana are dreptul la o cale de atac efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.
Articolul 9	Nimeni nu va fi arestat arbitrar, detenție sau exil.
Articolul 10	Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial, în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale și a oricărei acuzații penale împotriva sa.
Articolul 11	Orice persoană acuzată de o infracțiune penală are dreptul de a fi prezumată nevinovată până ce vinovăția în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o infracțiune penală în considerare orice act sau omisiuni care nu constituie un delict penal, în temeiul dreptului național sau internațional, în momentul în care au fost comise. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul în care infracțiunea a fost comisă penal.
Articolul 12	Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia, domiciliul sau corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Articolul 13	Orice persoană are dreptul la libertatea de circulație și de ședere în interiorul granițelor unui stat. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa.
Articolul 14	Orice persoană are dreptul de a solicita și de a se bucura de azil în alte țări de persecuție.  Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crima de drept comun sau din acțiuni contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 15	Orice persoană are dreptul la o cetățenie. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetățenia sa sau de dreptul de a-și schimba cetățenia.

Articolul 16	Bărbații și femeile de vârstă completă, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale cu privire la căsătorie, în timpul căsătoriei și la desfacerea ei.  Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți.  Familia este elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la protecție de către societate și stat.
Articolul 17	Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții.  Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Articolul 18	Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea, fie singur sau în comunitate cu alții și în public sau privat, pentru a-și manifesta religia sau convingerea în procesul de predare, practica , cult și îndeplinirea riturilor.
Articolul 19	Orice persoană are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune și de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
Articolul 20	Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică.  Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociație.
Articolul 21	Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale țării sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi. Orice persoană are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.  Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care se face prin sufragiu universal, egal și trebuie să fie deținute de vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
Articolul 22	Toată lumea, în calitate de membru al societății, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptățită ca prin efortul național și colaborarea internațională și în conformitate cu organizarea și resursele fiecărei țări, de indispensabil drepturilor economice, sociale și culturale pentru demnitatea sa și libera dezvoltare a personalității sale.
Articolul 23	Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă și la protecția împotriva șomajului. Toată lumea, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.  Orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare asigurarea pentru sine și familia sa o existență conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială. Orice persoană are dreptul de a forma si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Articolul 24	Orice persoană are dreptul la odihnă și timp liber, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă si la concedii periodice plătite.
Articolul 25	Orice persoană are dreptul la un nivel de trai adecvat pentru sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, precum și dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală , invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de vointa sa. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie născut în sau în afara căsătoriei, se bucură de aceeasi protectie socială.
Articolul 26	Orice persoană are dreptul la educație. Învățământul trebuie să fie gratuit, cel puțin în stadiile elementare si fundamentale. Învățământul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învățământului tehnic și profesional trebuie să fie în general disponibile si de învătământ superior trebuie să fie accesibil tuturor, pe baza de merit.  Educația trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalității umane si întărirea respectului fată de drepturile omului si libertătile fundamentale. El trebuie să promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activității Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea păcii. Părintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de educatie care va fi pentru copiii lor minori .
Articolul 27	Orice persoană are dreptul de a participa în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la binefacerile lui.  Orice persoană are dreptul la protecția intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică din care producția de el este autorul.
Articolul 28	Toată lumea are dreptul la o orânduire socială și internațională în care drepturile și libertățile expuse în prezenta Declarație pot fi pe deplin înfăptuite.
Articolul 29	Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.  În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus numai limitărilor, cum ar fi sunt determinate prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere și respectarea drepturilor și libertăților altora și a satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.  Aceste drepturi și libertăți pot fi exercitate în niciun caz contrar scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 30	Nimic din această Declarație poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se angaja în orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta.

© Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului

OHCHR-ONUG 8-14 Avenue de la Paix 1211 Geneva 10, Elveția

+41 22 917-9000   webadmin.hchr @ unog.ch